Al. Dumas, scriitor de rezonanţă al literaturii universale, a făcut uz de mult detaliu în romanele sale, încât te ţine cu sufletul la gură odată ce-ai pătruns în ele ca cititor .
Astfel am reţinut câteva cuvinte pline de adevăr care îţi incită curiozitatea :
“În spatele tronului existã ceva mai grozav chiar decât regele însusi” .
Scriitorul s-a referit strict la jocul de culise, o regie întreagă de jocuri murdare pentru ca un grup să-şi atingă scopurile machiavelice .
Vom lăsa de-o parte culisele regale care se aseamană foarte mult cu cele financiare din lumea burselor de valori, temelia acestei lumi în care trăim.
Ce sunt aceste temelii?
Din nou, recurs la istorie :
Sir William Pitt -Camera Lorzilor, Anul de graţie 1770 .
Domnia sa sublinia cu o claritate absolută imaginea lumii la acele vremuri :
“Lumea este guvernatã de personaje foarte diferite ;de cele pe care le cunosc, şi de cei de cealaltã parte a cortinei’’…
Aspectul real al problemei este cã guvernul este dominat de elementele financiare ale marilor grupuri, încã de pe vremea lui Andrew Jackson” .
Franklin Roosevelt,
Preşedinte al Statelor Unite, sublinia intr-un discurs al său când America era la picioarele lui Al Capone – 1933 .
“Revolutia americanã a început! Coloniile americane cãutând sã se elibereze de sub dominatia Angliei şi a monarhiei ei opresive . Deşi mai multi factori au concurat la izbucnirea revoluţiei, unul în mod special, se evidenţiazã ca principalã cauzã.
La ce se referea Presedintele american ?
Regele Angliei, George al III-lea, a scos în afara legii banii liberi de dobândã pe care coloniile îi emiteau şi îi foloseau în tranzacţiile dintre ele.
În schimb, le-a obligat sã împrumute bani de la Banca Centralã a Angliei, cu dobândã, îndatorând imediat coloniile în cauzã.
(să nu ne mai frământăm minţile de unde atâta bogăţie în Imperiul Britanic pe lângă celelalte jafuri asupra altor popoare ).
De altfel, Benjamin Franklin scria mai târziu:
“Refuzul Regelui George III-lea de a permite coloniilor sã opereze intr-un regim corect un sistem monetar onest, care elibera omul de rând din ghearele manipulatorilor financiari, a fost, probabil, cauza primarã a revoluţiei”
În 1783, America şi-a câştigat independenţa faţã de Anglia(dpdv financiar şi fiscal)
Oricum, lupta ei împotriva ideii de Bancã Centralã şi împotriva oamenilor lacomi si corupti care erau reprezentantii ei , abia începuse.
Dar ce este o bancã centralã?
O bancã centralã este instituţia care emite moneda naţionalã a unei ţãri.
Bazat pe precedentul istoric, practica bãncii centrale a moştenit douã puteri specifice:
controlul ratelor dobânzii şi controlul masei monetare, adicã inflaţia.
Banca centralã nu sprijinã, pur si simplu, economia statului cu bani, ci îi dã sub formã de împrumut cu dobândã.
Prin alternarea mãririi si micsorãrii rezervei monetare, banca centralã regularizeazã valoarea monedei pe care o emite.
Este esential faptul cã trebuie înţeles un vast ansamblu din întreaga organizare a acestui sistem.
Datoria.
Nu trebuie sã fii foarte inteligent ca sã le întelegi ticãloşia.
Fiecare dolar,liră,euro emis de banca centralã este împrumutat cu dobândã.
Asta înseamnã cã fiecare dolar, liră, euro, emis este, în realitate, dolarul, lira, euro acela, plus un anumit procent de datorie pentru acel dolar, liră, euro.
Având în vedere cã numai banca centralã emite moneda întregii naţiuni şi împrumutã fiecare dolar,lira,euro împreunã cu un procent de datorie,
de unde vin banii cu care este plãtitã aceastã datorie?
Nu pot veni decât tot de la banca centralã.
Asta înseamnã cã banca centralã trebuie sã-si suplimenteze neîntrerupt provizia de bani pentru a acoperi temporar extraordinara datorie creatã, ceea ce duce însã, dat fiind cã şi noii bani sunt împrumutaţi tot cu dobândã la crearea unei datorii şi mai mari.
Rezultatul final al acestui sistem, fãrã pierderi, este sclavia, pentru cã este imposibil ca guvernul, şi deci şi populaţia, datoria aceasta e auto-generantã.
Pãrinţii fondatori ai acestei stãri au fost perfect conştienţi de acest lucru.
Instituţiile bancare sunt mai periculoase decât armatele invadatoare.
După cum am menţionat mai sus, rămânem cu analiza financiar-bancară în SUA, pentru că ei au fost fondatorii, ei întreţin aceste stări.
Când America strănută, Europa tuşeşte !!!!!
Dacã poporul american va permite bãncilor private sã controleze moneda ,
bãncile şi corporaţiile din jurul lor vor spolia oamenii de avutul lor
şi copiii lor vor ajunge ai strãzii, pe continentul cucerit de strãmosii lor.
**
Thomas Jefferson,
"Dacã vreţi sã rãmâneti sclavii bancherilor şi sã plãtiţi costurile propriei voastre sclavii, lãsaţi-i în continuare sã facã bani şi sã controleze creditul întregii natiuni."
Pânã la începutul secolului 20 Statele Unite implementaserã şi renunţaserã deja
la câteva sisteme bancare centrale, care doreau numai sã înşele prin practicarea unor dobânzi nemiloase (Made in Romania).
La acel moment, familiile care fãceau legea în lumea afacerilor şi în lumea bancarã erau : Familiile Rockfeller, Morgan,Warburg, Rothschild.
Iar la începutul anilor 1900, au cãutat sã forţeze încã o datã adoptarea unei legi prin care sã creeze o altã bancã centralã.
Oricum, ştiau cã atât Guvernul cât şi opinia publicã erau refractari în privinţa unei astfel de instituţii.
Ca urmare, aveau nevoie de un incident care sã afecteze moralul opiniei publice.
Astfel, J. P. Morgan, considerat public un stâlp financiar la acea vreme,
s-a folosit de popularitatea sa, şi a rãspândit în presã zvonul cum cã o bancã respectabilã din New York n-ar fi fost solvabilã sau ar fi falimentat.
Morgan ştia cã aceasta ar cauza o isterie în masã care ar afecta şi celelalte bãnci. Si aşa s-a şi întâmplat.
Frica populaţiei de a nu-şi pierde economiile a dus imediat la retrageri masive.
Ca o consecinţã, bãncile au fost nevoite sã-si recupereze împrumuturile, silindu-i pe clienţii lor sã-si vândã proprietãtile, şi astfel s-a declanşat spirala falimentãrilor, a abuzurilor de proprietate şi a haosului.
Punând cap la cap toate firele problemei, ani mai târziu, Fredrik Allen
de la revista "Life" scria :
"Interesele familiei Morgan au profitat şi au acutizat panica (din 1907) ghidând-o cu viclenie pe drumul dorit, pe mãsura proliferãrii acesteia”
Fãrã sã aibã cunoştiinţã de escrocherie, panica din 1907 a determinat deschiderea unei investigaţii conduse de Senatorul Nelson Aldrich, care avea legãturi secrete cu cartelurile bancare... Si care, mai târziu, a devenit prin cãsãtorie, membru al familiei Rockefeller.
Comisia condusã de Aldrich a recomandat implementarea unei bãnci centrale
(exact scopul urmarit sau alifie tamăduitoare pe rană ) pentru a nu se mai repeta ce s-a întâmplat în 1907.
**
1929 - 1933 .
**
Astfel în Lumea Escrocheriilor Bancare de peste ocean se lucra cu mănuşi .
Aceasta era scânteia de care aveau nevoie bancherii internaţionali pentru a-şi pune planul în aplicare.
În 1910, la proprietatea lui J. P. Morgan de pe Insula Jekyll de pe coasta Georgiei, avea loc o întrunire secretã.
Acolo a fost conceputã acea declaraţie a bãncii centrale numitã Legea Rezervelor Federale. Aceastã legislaţie a fost scrisã de bancheri, nu de legiuitori.
Aceastã întâlnire a fost atât de secretã, atât de ţinutã sub tãcere faţã de Guvern şi de opinia publicã, încât cam 10 dintre participanţi au intenţionat sã-şi ia nume fictive când au cãlãtorit spre insulã. Dupã ce a fost conceputã, declaratţa a fost înmânatã
reprezentantului lor politic, Senatorul Nelson Aldrich, ca sã o supunã spre aprobare Congresului.
In 1913, având susţinere politicã puternicã din partea bancherilor,Woodrow Wilson a devenit preşedinte, acesta fiind de acord sã semneze Legea Rezervei Federale,deci –serviciu contra serviciu .
Cu douã zile înaintea Crãciunului, când majoritatea membrilor Congresului
erau acasã la familiile lor, Legea Rezervei Federale a fost votatã, dupã care Wilson a promulgat-o. Se spune ca anul 1913 a fost înnecat la propriu şi la figurat în şampanie franţuză de cea mai bună calitate ,aveau şi de ce, pentru că se născuse adevaratul Imperiu Financiar al Lumii care va dura pâna în anul 1929, până la Crah –ul economic .
Multi ani mai târziu, Woodrow Wilson scria, cu regret:
Marea noastrã naţiune industrialã este controlatã de propriul sistem de credite.
Sistemul nostru de credite este, în mare parte, concentrat în mâini private.
Din acest motiv, dezvoltarea naţiunii şi toate activitãtile noastre se aflã în mâinile câtorva oameni care, automat, din chiar cauza numãrului lor limitat vor descuraja, vor stopa si vor distruge veritabila libertate economicã.
Imperiul Financiar al lumii s-a născut din spuma fină de şampanie cu parfum din cel mai rafinat şi mai monden pentru Lumea Bună .
Un sistem bancar mondial este un superstat controlat de bancherii Internationali –cred eu ca am definit corect ,dar fără să jignesc pe cineva ,chiar daca am folosit termenii duri ,dar sunt realităţi fără perdele .
...care colaboreazã pentru a înrobi lumea dupã bunul lor plac.
Federalii au uzurpat puterea guvernului.
Opiniei publice îi fusese spus cã Legea Sistemului Federal era un stabilizator economic si cã inflatia şi crizele economice sunt de domeniul trecutului.
Ei bine, dupã cum a arãtat istoria, nimic mai neadevãrat.
Adevãrul este cã acum, bancherii lumii aveau o maşinã eficientã pentru a-si extinde ambitiile personale.
De ex., între anii 1914 si 1919, Federalii au mãrit masa monetarã cu aproape 100 la sută, ceea ce a dus la acordarea de împrumuturi pe termen lung cãtre bãncile mici şi populaţie.
Apoi, în 1920 a retras din circulaţie procente masive din enorma masã monetarã existentã ceea ce a obligat bãncile secundare sã retragã foarte multe împrumuturi şi, la fel ca în 1907, au avut loc speculaţii bancare, insolvabilitate şi faliment. Peste 5.400 de bãnci competitive din afara Sistemului Rezervelor Federale s-au prãbuşit consolidând astfel monopolul unui mic grup de bancheri internaţionali .
Informat despre aceastã mârşãvie, congresmanul Lindbergh a fãcut un pas înainte şi a spus în 1921:
Prin Legea Rezervelor federale, panica este creatã ştiintific.
Panica de acum este prima creatã astfel, şi conceputã sã functioneze ca o ecuaţie matematicã.
Oricum, panica din 1920 a fost doar încãlzirea.
Din 1921 pânã în 1929 Federalii au mãrit din nou masa monetarã determinând iar împrumuturi masive cãtre public şi bãnci.
A mai apãrut şi un nou tip de împrumut, numit "împrumutul marginal pe piaţa de actiuni”
Acest tip de împrumut permitea unui investitor sã plãteascã doar valoarea a 10 la sută din acţiuni, restul de 90 la sută putând fi împrumutate de la broker.
Cu alte cuvinte, o persoanã putea deţine acţiuni de 1000 de dolari, dând pentru asta doar 100 de dolari .
Aceastã metodã a fost foarte popularã în furtunoşii ani 20, fiind cunoscută în istorie ca Epoca Nebună, de vreme ce toatã lumea fãcea bani la Bursã.
Acest împrumut avea, totuşi, un siretlic.
Putea fi retras în orice moment şi trebuia returnat în 24 de ore.
De aceea era numit "apel marginal", pentru cã rezultatul specific al unei astfel de cereri presupunea vânzarea acţiunilor cumpãrate pe bazã de împrumut.
Cu câteva luni înainte de luna octombrie a anului 1929, J. D. Rockefeller, Bernard Baruch şi alţi implicaţi s-au retras pe tãcute de pe piaţã.
Iar pe 24 octombrie 1929, bancherii din New York care avansaserã împrumuturi marginale, au cerut restituirea lor integralã.
Acest fapt a declansat, brusc scânteia unor vânzãri uriaşe pe piaţã de cãtre cei care contractaserã acest tip de împrumut.
Din acelasi motiv, au falimentat şi peste 16.000 de bãnci, ceea ce le-a permis bancherilor internaţionali conspiratori, nu numai sã cumpere bãncile rivale la un preţ de nimic, dar sã cumpere şi corporaţii întregi la raportul de 1 penny - 1 dolar.
A fost cel mai mare jaf din istoria Americii., Rotiţele crah-ului mondial au fost puse în mişcare .
/>Anul de gratie 1929 -începutul sfârşitului .
Ce-au făcut Federalii?
În loc sã mãreascã cantitatea de bani existentã pe piaţã, recuperatã din acest colaps economic, Federalii au restrâns-o, alimentând una din cele mai mari depresiuni din istorie.
Furios din cale-afarã, congresmanul Louis McFadden, un opozant de cursã-lungã al
cartelurilor internaţionale, a început sã facã acuzaţii la adresa manevrelor folosite de Consiliul Rezervelor Federale, referindu-se la faliment şi la depresiune:
« A fost un lucru foarte mestesugit.
Bancherii internaţionali au urmãrit sã creeze o stare de disperare pentru ca astfel sã se erijeze în conducãtorii noştri. »
Deloc surprinzãtor cã dupã douã tentative anterioare de asasinat, McFadden a fost otrãvit la un banchet, înainte de a înainta propunerea de acuzare.
Reducând la tãcere societatea acuzatorilor, bancherii Rezervelor Federale au hotãrât ca aurul sã nu mai fie ca aurul sã nu mai fie standard de valoare .
Pentru a reuşi sã facã acest lucru, aveau nevoie sã achiziţioneze tot aurul rãmas în circuit.
Asa cã, sub pretextul "de a pune capãt depresiunii", a venit criza aurului din 1933.
Sub ameninţarea cu închisoarea pe 10 ani, fiecãrui cetãtean din America i s-a
cerut sã predea tot aurul detinut cãtre Trezorerie, în fond, jefuind oamenii de
puţinul avut pe care îl mai aveau. Metoda folosita şi-n Romania de catre comunisti in Anii Marii Terori .
La sfârsitul anului 1933, aurul ca standard financiar a fost desfiintat.
Pe bancnota de 1 dolar dinainte de 1933, scrie cã poate fi rãscumpãratã în aur.
Dacã o priveşti pe cea de astãzi, scrie cã este un mijloc de platã, ceea ce înseamnã cã nu este garantatã de nimic. Este o hârtie fãrã valoare.
Singurul lucru care dã valoare banilor este câţi dintre ei sunt în circulaţie.
De aceea, autoritatea care regularizeazã cursul masei monetare e si cea care îi regularizeazã valoarea, aceeaşi autoritate care deţine şi puterea de a îngenunchea economii şi societãti întregi.
"Dati-mi controlul rezervei monetare al unei natiuni, si nu-mi va mai pãsa cine va face legile acelei natiuni."
( Primarul Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild )
Este important sã întelegem deplin Rezerva Federalã este o corporaţie privatã.
E la fel de "federalã" ca si Federal Express.
Îsi traseazã propriile politici şi nu este controlatã, efectiv, în niciun fel,de guvernul american.
E o bancã privatã care împrumutã Guvernului toţi banii ce-i deţine, cu dobândã,
fiind perfect compatibilã cu modelul fraudulos al sistemului bancar central
de care ţara a cãutat sã se debaraseze când si-a proclamat independenţa în Rãzboiul american pentru Independenţã.
Revenind în anul 1913...
Legea Rezervei Federale nu a fost singurul act neconstituţional înaintat abuziv în Congres. Au procedat la fel cu Legea Federalã de Impozitare a Veniturilor.
Taxa Federalã pe Venit este total neconstiţutionalã pentru cã este o taxã directã, nedefalcatã pe categorii de venituri.
Toate taxele directe trebuie sã fie proportionate pentru a fi legale, potrivit Constitutiei.
În al doilea rând, numãrul legal de state care trebuiau să ratifice amendamentul de înfiinţare a Taxei pe Venit nu a fost întrunit.
Aceasta taxã a fost consfinţitã chiar , şi prin hotãrâri judecãtoreşti.
În al treilea rând, în ziua de azi, per total 35% din venitul mediu al
salariatului este perceput prin aceasta taxã.
Ceea ce înseamnã cã un muncitor american munceste patru luni ca să plătească această taxa .
Un mod subtil şi foarte elegant de a înşela un muncitor …
Ei ,asa mai merge , decât să fii jecmănit româneşte, mai bine înşelat americăneşte !
Unde se duc acesti bani?
Se duc pe plata dobânzii pentru banii emişi de frauduloasa Bancã a Rezervelor Federale, un sistem care n-ar fi trebuit sã existe niciodatã.
Ce este taxa pe venit?
Taxa pe venit nu este altceva decât înrobirea întregii naţiuni.
Controlul economic si jaful perpetuu în domeniul sãnãtii(asigurarile sociale ) nu sunt decât o faţetã a cubului lui Rubik pe care bancherii îl au în mâinile lor.
Suntem uneltele unei societăţi de ordin mondial , sclavii societăţii …
sâmbătă, 19 iunie 2010
joi, 17 iunie 2010
În numele Justiţiei Divine pentru salvarea sufletelor naive
CREATORUL UNIVERSULUI ESTE JUSTIŢIA DIVINĂ, O FORŢĂ PERFECTĂ A PERFECŢIUNII REPREZENTATĂ PRINTR-UN CICLU PERFECT AL VIEŢII ; EA NU ARE NEVOIE DE TEMPLE SAU CULORI RELIGIOASE, EA NU ARE NEVOIE DE POPI ŞI PATRIARHI ÎMPOPOŢONAŢI ÎN CATEDRALE SOFISTICATE . ACESTEI FORŢE TREBUIE SĂ-I ACORDĂM DOAR RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ŞI ATÂT, IAR RELIGIA E DOAR O MARE AFACERE ,O NĂSCOCIRE ŞI UN PLAGIAT TOTODATĂ.
**
Cu cât investigãm mai mult, despre ceea ce credem cã întelegem, care
ne este originea, ceea ce credem cã facem, cu atât mai mult ne dãm seama cã suntem minţiţi. Suntem minţiţi de fiecare autoritate.
Ce ne face sã credem, chiar si pentru un minut, cã autoritatea religioasã este singura care niciodatã nu a fost atinsã ? Instituţiile religioase de pe lumea asta se aflã la fundul mocirlei. Ele au fost puse acolo de aceiaşi oameni care ne-au dat Guvernul, Educaţia Noastrã pervertitã, care ne-au dat cartelurile bancare internaţionale. Si asta pentru cã stãpânii noştri nu dau doi bani pe noi sau pe familiile noastre.
Lor nu le pasã decât de ceea ce le-a pãsat dintotdeauna, şi anume, sã controleze lumea asta blestematã. Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers...
Aş face o mică paranteză prin care să reamintesc ceea ce susţinea Carl Sagan în unele din lucrările sale, anume despre prezenţa divină a Creatorului acestui Univers atât de vast, atât de perfect, dar pentru care Biserica şi Autoritatea Politică A Lumii au spus foarte putin şi la fel de vag …
Se tie însă bine că însăşi Carl Sagan era ateu ,dar după multe teorii elaborate, apoi publicate in cărţti de specialitate, in final, domnia sa, a pus baza pe ideea perfecţiunii divine ...
Mai mult decât atât, Biserica a ucis în numele Divinităţii, Politica în numele Idealurilor Democratice, dar şi una şi alta, nu sunt decât interese meschine de ordinul unui grup pentru a controla Lumea Finanţelor, fie şi de natura cea mai redusă ,aşa cum se întâmplă în toate societăţile .
Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers pe care oamenii au numit-o 'Dumnezeu'. Nu ştiu ce este Dumnezeu dar ştiu ce nu este... CREATORUL EXISTĂ, DAR NU SUB FORMA PREZENTATĂ DE BISERICĂ .Ori aceasta s-a jucat cu Justiţia Divină, Creatorul Universului.
Pe masură ce vom învăţa din studiu despre detaliu în amănunt, vom percepe mai mult, iar minciunile Autorităţilor se vor vedea mai limpede.
Când vine vorba de aburealã, cea mai mare aburealã a timpurilor, trebuie sã avem în vedere campionul promisiunilor false şi al pretenţiilor exagerate din toate timpurile;
RELIGIA CARE A CĂPĂTAT TOATE FORMELE SOCIAL–POLITICE, FINANCIARE SI RELIGIA PROPRIU-ZISĂ . Religia a convins, realmente, oamenii cã existã un om invizibil, trãind în cer, care vede tot ce faci, în fiecare minut al fiecãrei zile, al fiecărui individ . Iar omul invizibil are şi lucruri pe care nu vrea ca tu sã le faci. şi dacã faci unul din aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc şi fum, un loc al torturii şi spaimei –Infernul, unde să plângi şi să suferi până la sfârşitul timpurilor…
Dar el te iubeşte! Te iubeşte şi are nevoie de bani, întodeauna are nevoie de bani!Este atotputernic, este perfect,atoateştiutor şi înţelept. Totuşi, nu se poate descurca cu banii!(imagine tipică a politicienilor noştri aleşi ).
Religia înghite miliarde de dolari, iar Biserica nu plăteşte taxe şi impozite!...
Ce este Soarele ?
Încã din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundã de scrieri
şi picturi ce reflectã respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest obiect şi nu e greu sã înţelegem de ce, de vreme ce Soarele rãsare în fiecare dimineaţã, aducând lumina, cãldura şi siguranţa, salvând omul de frig, întuneric şi de prãdãtorii de la adãpostul nopţii.
Civilizaţiile au înţeles cã în absenţa Soarelui, grânele nu ar creşte,viaţa pe planetã nu ar supravieţui. Aceste realitãţi fac ca Soarele sã fie cel mai adorat lucru din toate timpurile.Însăşi dictaturile de ordin politic au subliniat adoraţia Soarelui ,dar si Dictatorul si-a atribuit Soarele in persoană – el fiind soarele unei naţiuni sau civilizatii . Chiar şi-n Epoca De Aur poeţii noştri cântară ode şi imnuri despre Ctitorul Genial, Soarele naţiunii româneşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu .
În mod asemãnãtor, oamenii au fost foarte conştienţi şi de prezenţa stelelor. Urmãrirea traiectoriei lor le-a permis sã recunoascã şi sã anticipeze evenimente care au loc la perioade mari de timp, cum ar fi eclipsele şi lunile pline. În schimb, au clasificat stelele în grupuri de stele cunoscute astãzi de noi drept "constelaţii". Acesta este Zodiacul, una dintre cele mai vechi imagini conceptuale din istoria umanitãţii.
Aş vrea să definesc foarte bine ceea ce-nseamnaă Zodiac, cel puţin să-i dau o interpretare cât mai corectă .El reprezintã Soarele în drumul lui prin cele 12 constelaţii majore, în decursul unui an. Reprezintã, de asemenea, cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, solstiţiile şi echinocţiurile. Termenul “zodiac” are legãturã cu antropomorfizarea constelaţiilor sau cu personificarea lor ca figuri sau animale. Cu alte cuvinte, civilizaţiile timpurii nu doar au urmãrit Soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcãrile şi legãturile dintre ele. Soarele, dãtãtor de viaţã şi salvator, era considerat reprezentantul Creatorului nevãzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE,LUMINA LUMII,MÂNTUITORUL OMENIRII.
La fel, cele 12 constelaţii reprezentau locurile prin care cãlãtorea Domnul Soare. Erau identificate prin nume, ce reprezentau, de obicei, fenomene naturale ce aveau loc în acea perioadã. De exemplu, Vãrsãtorul -purtãtorul apei, care aduce ploile de primãvarã.
SOARELE - Acesta este Horus. El este Dumnezeu-Soare al Egiptului din jurul anului 3000 înainte de Christos. El este Soarele a cãrui viaţã este redatã printr-o serie de mituri alegorice ce relevã mişcarea Soarelui pe cer. Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, ştim atât de multe despre acest Mesia solar. De pildã, Horus însemnând Soare sau luminã, avea un duşman numit Set. Iar Set era personificarea întunericului sau a nopţii. Este important de ştiut cã întunericul contra luminii ,este războiul veşnic dintre bine şi rău, dar întotdeauna învinge Lumina .
Detaliind, povestea lui Horus sună cam aşa:
Horus s-a nãscut pe 25 Decembrie, din fecioara Isis Maria. Naşterea lui a coincis cu rãsãrirea unei stele în est care a fost urmãritã de trei regi, în dorinţa lor de a gãsi şi preamãri pe Mântuitorul nou-nãscut. La vârsta de 12 ani era un copil-învãţãtor prodigios. La vârsta de 30 de ani a fost botezat de cãtre Anap dupã care şi-a început lucrarea.
Horus avea 12 discipoli cu care cãlãtorea peste tot, înfãptuind miracole ca vindecarea celor bolnavi sau mersul pe apã. Horus era cunoscut sub multe nume sugestive ca "Adevãrul", "Lumina" -"Fiul Ales al lui Dumnezeu", "Bunul Pãstor", "Mielul Domnului" şi multe altele. Dupã ce a fost trãdat de Typhon, Horus a fost crucificat, îngropat timp de trei zile şi apoi a revenit la viaţã. Se pare cã aceste însuşiri ale lui Horus, originale lui sau nu, s-au rãspândit în multe alte culturi ale lumii care şi-au creat dumnezei dupã aceeaşi structurã mitologicã de bazã. Attis din Phrygia, nãscut din fecioara Nana pe 25 Decembrie. Crucificat, pus în mormânt din care a revenit dupã trei zile la viaţã.
Krishna din India, nãscut din fecioara Devaki, a cãrui venire pe lume a coincis cu rãsãrirea unei stele în est. A înfãptuit miracole cu discipolii lui,iar dupã moarte a înviat.
Dionysos din Grecia, nãscut dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie, era un învãţãtor care cãlãtorea înfãptuind miracole, cum ar fi transformarea apei în vin. Era numit ca "Regele regilor","Unicul Fiu zãmislit de Dumnezeu","Alfa şi Omega" etc. etc … Si el a înviat dupã moarte.
Mithra din Persia, nãscut din fecioarã pe 25 Decembrie. Avea 12 discipoli şi înfãptuia miracole . Dupã moarte a fost îngropat, dar dupã trei zile a înviat. Si el era numit "Adevãrul","Lumina" şi în multe alte feluri. Un amãnunt interesant.
Ziua sacrã de adorare a lui Mithra era Duminicã. Ceea ce este cert este cã existã numeroşi mântuitori, în diferite perioade de timp, în toatã lumea care subscriu la aceste caracteristici generale. Rãmâne întrebarea - de ce aceste caracteristici?
De ce naşterea dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie?
De ce trebuie sã mori trei zile dupã care sã urmeze inevitabila înviere?
De ce 12 discipoli sau adepţi?
Pentru a afla rãspunsul, sã-l cercetãm pe cel mai recent Mesia solar.
Iisus Christos a fost nãscut de fecioara Maria în ziua de 25 Decembrie
la Bethlehem.
Nasterea lui a fost anunţatã de apariţia unei stele la rãsãrit pe care trei regi au reuşit s-o urmãreascã, gãsindu-l astfel pe noul Mântuitor.
La 12 ani era copilul învãţãtor , botezat de Ioan Botezãtorul la 30 de ani. Si astfel a început lucrarea lui. Iisus avea 12 discipoli cu care bãtea drumurile, sãvârşind miracole, adicã vindecând pe cei bolnavi, mergând pe apã, aducând morţii la viaţã. Mai era cunoscut şi ca "Regele Regilor","Fiul Domnului","Lumina lumii", "Începutul şi Sfârşitul" etc. Dupã ce a fost trãdat de discipolul sãu, Iuda, pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, aşezat într-un mormânt şi dupã trei zile a înviat , s-a ridicat la ceruri. În primul rând, secvenţa naşterii este complet astrologicã.
Steaua din est este Sirius, cea mai strãlucitoare stea de pe cerul nopţii care, în ziua de 24 decembrie, se aliniazã cu cele trei stele strãlucitoare din Centura lui Orion . Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi în antichitate - Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi şi cea mai strãlucitoare stea - Sirius, indicã toate locul unde rãsare Soarele, în ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmãresc steaua în est. Pentru a ajunge în locul rãsãritului, unde se naşte Soarele.
Fecioara Maria este constelaţia Virgo, cunoscutã şi ca Virgo Fecioara.
Virgo în latinã înseamnã Virginã. Simbolul antic pentru Virgo este
un M modificat. De aceea, numele de Maria, la fel ca şi al celorlalte mame virgine, ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, încep cu litera M. !
Virgo mai este cunoscut şi drept Casa Pâinii, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioarã ţinând în mânã un mãnunchi de grâu. Aceastã casã a pâinii şi simbolul ei, grâul, reprezintã lunile August şi Septembrie, sezonul recoltei.
Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin "casa pâinii".
Bethlehem este, deci, o referire la constelaţia Virgo , un loc din cer şi nu de pe pãmânt.
Un alt fenomen foarte interesant are loc în jurul datei de 25 Decembrie, şi anume Solstiţiul de iarnã. Zilele devin mai scurte şi mai reci. Din locul lui din emisfera nordicã, Soarele pare a se deplasa spre sud, fãcându-se mai mic şi mai şters.
Scurtarea zilelor şi uscarea grânelor când se apropie solstiţiul de iarnã .
SIMBIOZA PENTRU ANTICI -Procesul morţii . Simboliza moartea Soarelui.
Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplinã. Pentru cã Soarele, deplasându-se spre sud, fãrã întrerupere, timp de 6 luni ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã.Si aici se întâmplã un lucru curios:
Soarele înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puţin perceptibil, pentru 3 zile. Iar în aceste 3 zile, Soarele rezidã în vecinãtatea Crucii Sudice sau Crucii Constelaţiilor. Si dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi şi cãldura primãverii.
Si de aceea se spune:
Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru 3 zile numai pentru a renaşte.
Acesta este motivul pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în comun crucificarea, cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere.
Aceasta este perioada de tranziţie a Soarelui înainte sã-şi schimbe direcţia în sens opus în emisfera nordicã, aducând primãvara şi deci salvarea. Totuşi, nu se celebra renaşterea Soarelui pânã la echinocþiul de primãvarã sau Paştele (Paştele înseamnă Împacare ). Si aceasta deoarece, în momentul echinocţiului de primãvarã, Soarele, oficial, detroneazã Rãul adicã întunericul... şi pentru cã dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea. Se ivesc condiţiile revitalizante ale primãverii.
Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Iisus este cel legat de cei 12 discipoli. Aceştia sunt, pur şi simplu, cele 12 constelaţii ale zodiacului împreunã cu care cãlãtoreşte Iisus, adicã Soarele. De fapt, numãrul 12 este întâlnit peste tot în cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strâns legat de astrologie decât orice altceva.
Întorcându-ne la Crucea Zodiacului, viaţa figuratã a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artisticã sau un instrument de studiere a mişcãrilor Soarelui. A fost şi un simbol spiritual pãgân a cãrui schiţã aratã cam aşa.
Acesta nu este un simbol creştin.
Este o adaptare pãgânã a Crucii Zodiacului.
De aceea, în arta de cult timpurie, Iisus este arãtat cu capul pe cruce. Pentru cã Iisus este Soarele. Fiul Domnului, Lumina lumii,
Mântuitorul renãscut care va veni din nou, aşa cum o face în fiecare dimineaţã , în gloria lui Dumnezeu care ne apãrã de lucrãturile rele ale Întunericului. Se naşte în fiecare dimineaţã .
Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai importante se referã la ere. În scripturi se gãsesc numeroase referinţe la ere.
Ca sã înţelegem mai bine, trebuie sã ne familiarizãm mai bine cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinocţiurilor.
Egiptenii antici, ca şi civilizaţiile dinaintea lor, au apreciat cã aproximativ, o datã la 2150 de ani, dimineaţa începutului echinocţiului de primãvarã are loc într-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o înceatã mişcare angularã pe care pãmântul o menţine în timpul rotirii în jurul axelor sale. Acest fenomen se numeşte "precesiune" , deoarece constelaţiile se deplaseazã în sens contrar ciclului lor anual normal. Perioada cât dureazã precesiunea prin toate cele 12 semne, este de 25.765 ani. Acesta este numit "Anul cel mare". Societãţile antice ştiau asta şi numeau fiecare perioadã de 2150 de ani erã. Perioada dintre anii 4300 şi 2150 înainte de Christos a fost era Taurului. Din 2150 Î.C. pânã în anul 1 dupã Christos a fost era Berbecului. Iar între 1 dC. şi 2150 dC. este era Peştilor, era în care ne aflãm şi astãzi.
În jurul anilor 2150 vom intra într-o noua erã, era Vãrsãtorului. În linii mari, Biblia reflectã o trecere simbolicã prin trei ere, prevestind-o pe a patra.
În Vechiul Testament, când Moise coboarã de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, se mânie foarte tare vãzându-şi poporul cã venereazã un viţel de aur. A sfãrâmat tablele de piatrã cu poruncile şi şi-a îndemnat oamenii sã se omoare între ei pentru a se purifica.
Majoritatea cãrturarilor biblici au pus aceastã mânie pe seama faptului cã Israeliţii se închinau la un idol fals sau ceva de acest gen.
În realitate, viţelul de aur era Taurul, iar Moise era reprezentantul
Erei noi,cea a Berbecului. Acesta este motivul pentru care şi astãzi evreii suflã în cornul de berbec. Moise reprezenta noua erã a Berbecului, şi la venirea noii ere, toţi trebuiau sã se dezicã de cea veche. Alţi zei au marcat în acelaşi fel aceste perioade de tranziţie, cum ar fi Mithra, un zeu pre-creştin care omoarã taurul în cadrul aceleiaşi simbologii.
Iisus este figura care îşi anunţã sosirea în era ulterioarã erei Berbecului - Era Peştilor sau cei doi peşti. Simbolul peştelui abundã în Noul Testament.
Iisus hrãneşte 5000 de oameni cu pâine şi doi peşti.
Când îşi începe lucrarea de rãspândire a cuvântului Domnului prin Galilea, se împrieteneşte cu doi pescari care îl urmeazã.
De asemenea, vârsta presupusã a lui Iisus este, în mod esenţial, începutul acestei ere.
Aceastã scripturã este, de departe, una dintre cele mai relevante referinţe astrologice.
Bãrbatul purtând ulciorul cu apã este Vãrsãtorul - Purtãtorul Apei . El reprezintã era ce va urma dupã Peşti. Si când Soarele (Fiul Domnului) va pãrãsi era Peştilor (Iisus), va intra în casa Vãrsãtorului, deoarece Vãrsãtorul urmeazã Peştii în precesiunea echinocţiurilor. Tot cea ce spune Iisus este cã dupã era Peştilor urmeazã era Vãrsãtorului.
Toţi am auzit de sfârşitul vremurilor, de sfârşitul lumii.
Pe lângã imaginile prezentate în Cartea Apocalipsei, principala sursã a acestei idei este Evanghelia dupã Matei .
Iisus spune -
"Voi fi cu voi pânã la sfârşitul timpului."
Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peştelui pentru Iisus se va încheia când Soarele va intra în era Vãrsãtorului.
Personajul Iisus, fiind un hibrid literar şi astrologic, este, mai mult decât clar, o copie a Zeului- Soare al Egiptului, Horus.
De ex, inscripţionate cu 3.500 de ani în urmã pe zidurile Templului Luxor din Egipt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Concepţiuni, naşterea şi venerarea lui Horus. Imaginile prezintã un înger anunţând-o pe fecioara Isis cã îl va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfânt, o va fecunda.
Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Iisus.
De fapt, similaritãţile literare dintre religia Egipteanã şi religia Creştinã sunt nãucitoare.
Iar plagiatul e neîntrerupt.
În Vechiul Testament, avem povestea lui Iosif.
Iosif a fost prototipul pentru Iisus.
Iosif s-a nãscut dintr-un miracol,
Iisus s-a nãscut dintr-un miracol.
Iosif avea 12 fraţi,
Iisus avea 12 discipoli.
Iosif a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Iisus a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Fratele Iuda sugereazã vânzarea lui Iosif.
Discipolul Iuda sugereazã vânzarea lui Iisus.
Iosif si-a început lucrarea la 30 de ani,Iisus tot la vârsta de 30 de ani.
Aşadar o multitudine de paralele continuã la nesfârsit. Mai mult, existã oare vreo dovadã istoricã, non-biblicã despre o persoanã trãind ca Iisus, fiul Mariei, şi care cãlãtorea împreunã cu 12 discipoli, vindecând oamenii si altele asemenea ?
Numerosi istorici au trãit în zona Mediteranei ; fie în timpul, fie curând dupã
presupusa viaţã a lui Iisus.
Câti dintre aceşti istorici mentioneazã aceastã figurã? Nici mãcar unul.
La patru istorici se face, de regulã, referire, pentru justificarea existenţei lui Iisus.
Pliniu cel Tânãr, Suetoniu şi Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, în cel mai bun caz, doar câteva propoziţii, care se referã numai la Christus sau Christos-ul care, în realitate, nu este un nume ci un titlu. Înseamnã "Cel Ales".
Al patrulea istoric este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar aceasta este privitã ca fiind adevãrul.
Religia creştinã este o parodie a adorãrii ’’Soarelui prin punerea în locul acestuia
a unui un om pe nume Christos şi venerarea lui în locul Soarelui."
(Thomas Payne-1737- 1809)
Creştinãtatea, pur si simplu, nu este întemeiatã pe adevãr. Aflãm cã, de fapt, creştinismul nu este altceva decât o poveste Romanã dezvoltatã din considerente politice.
Realitatea este cã Iisus a fost divinitatea solarã a unei secte gnostice creştine.
şi la fel ca toti ceilalţi zei pãgâni, a fost o figurã miticã.
Sistemul politic a oferit figurii lui Iisus un loc în istorie pentru a obţine controlul maselor
În anul 325 D.C., la Roma,
Împãratul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea.
În cadrul acestei întâlniri, au fost puse bazele doctrinei crestine, motivate politic. Astfel a început lunga istorie a înselãtoriei spirituale` si a vãrsãrii de sânge crestine în urmãtorii 1600 de ani.
Atingem punctul fierbinte al problemei dezvoltate in detaliu ;
Vaticanul a sugrumat politic toatã Europa ducând la perioada atât de "fericitã"
a Evului Mediu timpuriu, ca şi la evenimentele "Iluminate"cum au fost Cruciadele şi Inchiziţia. Creştinismul, împreunã cu toate celelalte sisteme de credinţã teistice, este înşelãtoria timpului. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturalã, de natura adevarului ca şi separarea uneia de cealaltã.
Susţine supunerea oarbã în fata autoritãtii.
Reduce responsabilitatea umanã pânã la ideea potrivit cãreia "Dumnezeu" controleazã totul şi, ca urmare, crime îngrozitoare pot fi justificate în numele pedepsei divine.
Dar, cel mai important, dã putere celor care cunosc adevãru şi le permite sã se foloseascã de mit pentru a manipula şi controla masele.
Mitul religios este cel mai puternic dispozitiv creat vreodată şi are rolul de sol psihologic din care îşi pot trage seva alte mituri.
Un mit este o idee care, crezutã la scarã largã, este falsã. În sens mai profund, în sens religios, un mit este pentru oameni o poveste îndrumativã şi mobilizatoare.
Nu se pune accentul pe conformitatea poveştii cu realitatea,ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacã este crezutã ca fiind adevãratã de o comunitate sau de o naţiune. Nici nu se ia în considerare faptul cã anumiţi oameni
pun întrebãri cu privire la cât de adevãratã este povestea sacrã.
Gardienii credintei nu intrã în nici o polemicã cu ei.
Îi ignorã, pur si simplu, sau îi denunţã ca blasfemiatori. Ori această secvenţă sau cliseu foto de tip cinema este vizibilă în mai toate poveştirile cinefile, atunci când autoritatea creştină tună sus şi tare - BLASFEMIEE!!!
Povestea lui Noe şi a Arcei lui este împrumutatã chiar din traditie. Noţiunea Potopului este omniprezentã în toatã lumea anticã cu peste 200 revendicãri întinse pe perioade diferite de timp. Nu trebuie sã cãutãm prea departe o sursã pre-Crestinã. Avem Epopeea lui Gilgames, scrisã în 2600 înainte de Christos.
Povestea vorbeşte despre marele potop ordonat de Dumnezeu, despre o arcã pentru salvarea animalelor, şi chiar despre eliberarea şi reîntoarcerea porumbeilor, având totul în comun cu povestea biblicã. Printre multe alte similaritãţi, Mai este şi povestea lui Moise.
Se spune cã dupã naştere, Moise a fost pus într-un coş din trestie şi dat pe râu pentru a se evita infanticidul. A fost salvat de o fatã de sânge regal şi crescut de ea ca un prinţ. Aceastã poveste a copilului pus într-un coş a fost luatã direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului 2250, înainte de Christos.
Sargon a fost pus dupã naştere într-un coş din trestie, şi, pentru evitarea sãvârsirii unui infanticid, a fost pus pe râu. A fost însã salvat şi crescut de Akki, o soţie de viţã regalã. În plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat cele 10 Porunci.
Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu cãtre un profet, sus pe un munte, este un motiv foarte vechi. Moise este un alt dãtãtor de legi din lunga linie a legiuitorilor din istoria mitologicã.
În India, Manou a fost marele legiuitor. În Creta, Minos a urcat pe Muntele Dikta
unde Zeus i-a dat legile sacre. În timp ce în Egipt îl avem pe Mises care a purtat tabletele din piatrã şi pe ele au fost scrise legile Domnului.
Cât despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea Egipteanã a Morţilor. Fraza din Cartea Morţilor "Nu am furat", a devenit "Sã nu furi". "Nu am ucis" a devenit "Sã nu ucizi". Etc,etc,etc .
Religia Egipteanã este, foarte probabil, baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Crestinã. Botezul, Viata de Apoi, Judecata cea de pe Urmã, Naşterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca Fãgãduintei, Circumcizia, Mântuitorii, Sfânta Împãrtãşanie, Potopul,Pastele, Crãciunul, şi multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedând, cu mult înainte, Creştinismul şi Iudaismul.
Justin Martyr, unul dintre primii istorici şi apãrãtori ai Creştinismului, scria:
"Când spunem cã El, Iisus Christos,
învãtãtorul nostru,"
"nu este rezultatul unei uniuni sexuale,"
"cã a fost crucificat şi a murit,
dupã care a înviat..."
"...şi s-a ridicat la Ceruri, "
"nu propunem nimic diferit
de ceea ce credeţi cu privire la... "
"...fiii lui (Domnului)Jupiter."
Într-o alta scriere, Justin Martyr spunea:
"S-a nãscut dintr-o fecioarã."
"Credeţi acest lucru la fel
cum credeţi şi despre (Zeul) Perseus."
Este evident cã Justin şi alti creştini timpurii cunosteau cât de asemãnãtor era Crestinismul cu religiile pãgâne. Oricum, Justin gãsise solutia. În opinia lui, diavolul era vinovatul. Diavolul plãnuise sã vinã înaintea lui Christos... şi sã creeze caracteristicile lui în lumea pãgânã.
Crestinism fundamentalist.
Fascinant!
are doar 12.000 de ani.
Biblia nu este altceva decât un hibrid literalmente astrologic... la fel ca aproape toate miturile religioase dinaintea ei.
**
CREATORUL UNIVERSULUI ESTE JUSTIŢIA DIVINĂ, O FORŢĂ PERFECTĂ A PERFECŢIUNII REPREZENTATĂ PRINTR-UN CICLU PERFECT AL VIEŢII ; EA NU ARE NEVOIE DE TEMPLE SAU CULORI RELIGIOASE, EA NU ARE NEVOIE DE POPI ŞI PATRIARHI ÎMPOPOŢONAŢI ÎN CATEDRALE SOFISTICATE . ACESTEI FORŢE TREBUIE SĂ-I ACORDĂM DOAR RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ŞI ATÂT, IAR RELIGIA E DOAR O MARE AFACERE, O NĂSCOCIRE ŞI UN PLAGIAT TOTODATĂ.
**
ştefan radu muşat
**
Cu cât investigãm mai mult, despre ceea ce credem cã întelegem, care
ne este originea, ceea ce credem cã facem, cu atât mai mult ne dãm seama cã suntem minţiţi. Suntem minţiţi de fiecare autoritate.
Ce ne face sã credem, chiar si pentru un minut, cã autoritatea religioasã este singura care niciodatã nu a fost atinsã ? Instituţiile religioase de pe lumea asta se aflã la fundul mocirlei. Ele au fost puse acolo de aceiaşi oameni care ne-au dat Guvernul, Educaţia Noastrã pervertitã, care ne-au dat cartelurile bancare internaţionale. Si asta pentru cã stãpânii noştri nu dau doi bani pe noi sau pe familiile noastre.
Lor nu le pasã decât de ceea ce le-a pãsat dintotdeauna, şi anume, sã controleze lumea asta blestematã. Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers...
Aş face o mică paranteză prin care să reamintesc ceea ce susţinea Carl Sagan în unele din lucrările sale, anume despre prezenţa divină a Creatorului acestui Univers atât de vast, atât de perfect, dar pentru care Biserica şi Autoritatea Politică A Lumii au spus foarte putin şi la fel de vag …
Se tie însă bine că însăşi Carl Sagan era ateu ,dar după multe teorii elaborate, apoi publicate in cărţti de specialitate, in final, domnia sa, a pus baza pe ideea perfecţiunii divine ...
Mai mult decât atât, Biserica a ucis în numele Divinităţii, Politica în numele Idealurilor Democratice, dar şi una şi alta, nu sunt decât interese meschine de ordinul unui grup pentru a controla Lumea Finanţelor, fie şi de natura cea mai redusă ,aşa cum se întâmplă în toate societăţile .
Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers pe care oamenii au numit-o 'Dumnezeu'. Nu ştiu ce este Dumnezeu dar ştiu ce nu este... CREATORUL EXISTĂ, DAR NU SUB FORMA PREZENTATĂ DE BISERICĂ .Ori aceasta s-a jucat cu Justiţia Divină, Creatorul Universului.
Pe masură ce vom învăţa din studiu despre detaliu în amănunt, vom percepe mai mult, iar minciunile Autorităţilor se vor vedea mai limpede.
Când vine vorba de aburealã, cea mai mare aburealã a timpurilor, trebuie sã avem în vedere campionul promisiunilor false şi al pretenţiilor exagerate din toate timpurile;
RELIGIA CARE A CĂPĂTAT TOATE FORMELE SOCIAL–POLITICE, FINANCIARE SI RELIGIA PROPRIU-ZISĂ . Religia a convins, realmente, oamenii cã existã un om invizibil, trãind în cer, care vede tot ce faci, în fiecare minut al fiecãrei zile, al fiecărui individ . Iar omul invizibil are şi lucruri pe care nu vrea ca tu sã le faci. şi dacã faci unul din aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc şi fum, un loc al torturii şi spaimei –Infernul, unde să plângi şi să suferi până la sfârşitul timpurilor…
Dar el te iubeşte! Te iubeşte şi are nevoie de bani, întodeauna are nevoie de bani!Este atotputernic, este perfect,atoateştiutor şi înţelept. Totuşi, nu se poate descurca cu banii!(imagine tipică a politicienilor noştri aleşi ).
Religia înghite miliarde de dolari, iar Biserica nu plăteşte taxe şi impozite!...
Ce este Soarele ?
Încã din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundã de scrieri
şi picturi ce reflectã respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest obiect şi nu e greu sã înţelegem de ce, de vreme ce Soarele rãsare în fiecare dimineaţã, aducând lumina, cãldura şi siguranţa, salvând omul de frig, întuneric şi de prãdãtorii de la adãpostul nopţii.
Civilizaţiile au înţeles cã în absenţa Soarelui, grânele nu ar creşte,viaţa pe planetã nu ar supravieţui. Aceste realitãţi fac ca Soarele sã fie cel mai adorat lucru din toate timpurile.Însăşi dictaturile de ordin politic au subliniat adoraţia Soarelui ,dar si Dictatorul si-a atribuit Soarele in persoană – el fiind soarele unei naţiuni sau civilizatii . Chiar şi-n Epoca De Aur poeţii noştri cântară ode şi imnuri despre Ctitorul Genial, Soarele naţiunii româneşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu .
În mod asemãnãtor, oamenii au fost foarte conştienţi şi de prezenţa stelelor. Urmãrirea traiectoriei lor le-a permis sã recunoascã şi sã anticipeze evenimente care au loc la perioade mari de timp, cum ar fi eclipsele şi lunile pline. În schimb, au clasificat stelele în grupuri de stele cunoscute astãzi de noi drept "constelaţii". Acesta este Zodiacul, una dintre cele mai vechi imagini conceptuale din istoria umanitãţii.
Aş vrea să definesc foarte bine ceea ce-nseamnaă Zodiac, cel puţin să-i dau o interpretare cât mai corectă .El reprezintã Soarele în drumul lui prin cele 12 constelaţii majore, în decursul unui an. Reprezintã, de asemenea, cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, solstiţiile şi echinocţiurile. Termenul “zodiac” are legãturã cu antropomorfizarea constelaţiilor sau cu personificarea lor ca figuri sau animale. Cu alte cuvinte, civilizaţiile timpurii nu doar au urmãrit Soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcãrile şi legãturile dintre ele. Soarele, dãtãtor de viaţã şi salvator, era considerat reprezentantul Creatorului nevãzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE,LUMINA LUMII,MÂNTUITORUL OMENIRII.
La fel, cele 12 constelaţii reprezentau locurile prin care cãlãtorea Domnul Soare. Erau identificate prin nume, ce reprezentau, de obicei, fenomene naturale ce aveau loc în acea perioadã. De exemplu, Vãrsãtorul -purtãtorul apei, care aduce ploile de primãvarã.
SOARELE - Acesta este Horus. El este Dumnezeu-Soare al Egiptului din jurul anului 3000 înainte de Christos. El este Soarele a cãrui viaţã este redatã printr-o serie de mituri alegorice ce relevã mişcarea Soarelui pe cer. Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, ştim atât de multe despre acest Mesia solar. De pildã, Horus însemnând Soare sau luminã, avea un duşman numit Set. Iar Set era personificarea întunericului sau a nopţii. Este important de ştiut cã întunericul contra luminii ,este războiul veşnic dintre bine şi rău, dar întotdeauna învinge Lumina .
Detaliind, povestea lui Horus sună cam aşa:
Horus s-a nãscut pe 25 Decembrie, din fecioara Isis Maria. Naşterea lui a coincis cu rãsãrirea unei stele în est care a fost urmãritã de trei regi, în dorinţa lor de a gãsi şi preamãri pe Mântuitorul nou-nãscut. La vârsta de 12 ani era un copil-învãţãtor prodigios. La vârsta de 30 de ani a fost botezat de cãtre Anap dupã care şi-a început lucrarea.
Horus avea 12 discipoli cu care cãlãtorea peste tot, înfãptuind miracole ca vindecarea celor bolnavi sau mersul pe apã. Horus era cunoscut sub multe nume sugestive ca "Adevãrul", "Lumina" -"Fiul Ales al lui Dumnezeu", "Bunul Pãstor", "Mielul Domnului" şi multe altele. Dupã ce a fost trãdat de Typhon, Horus a fost crucificat, îngropat timp de trei zile şi apoi a revenit la viaţã. Se pare cã aceste însuşiri ale lui Horus, originale lui sau nu, s-au rãspândit în multe alte culturi ale lumii care şi-au creat dumnezei dupã aceeaşi structurã mitologicã de bazã. Attis din Phrygia, nãscut din fecioara Nana pe 25 Decembrie. Crucificat, pus în mormânt din care a revenit dupã trei zile la viaţã.
Krishna din India, nãscut din fecioara Devaki, a cãrui venire pe lume a coincis cu rãsãrirea unei stele în est. A înfãptuit miracole cu discipolii lui,iar dupã moarte a înviat.
Dionysos din Grecia, nãscut dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie, era un învãţãtor care cãlãtorea înfãptuind miracole, cum ar fi transformarea apei în vin. Era numit ca "Regele regilor","Unicul Fiu zãmislit de Dumnezeu","Alfa şi Omega" etc. etc … Si el a înviat dupã moarte.
Mithra din Persia, nãscut din fecioarã pe 25 Decembrie. Avea 12 discipoli şi înfãptuia miracole . Dupã moarte a fost îngropat, dar dupã trei zile a înviat. Si el era numit "Adevãrul","Lumina" şi în multe alte feluri. Un amãnunt interesant.
Ziua sacrã de adorare a lui Mithra era Duminicã. Ceea ce este cert este cã existã numeroşi mântuitori, în diferite perioade de timp, în toatã lumea care subscriu la aceste caracteristici generale. Rãmâne întrebarea - de ce aceste caracteristici?
De ce naşterea dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie?
De ce trebuie sã mori trei zile dupã care sã urmeze inevitabila înviere?
De ce 12 discipoli sau adepţi?
Pentru a afla rãspunsul, sã-l cercetãm pe cel mai recent Mesia solar.
Iisus Christos a fost nãscut de fecioara Maria în ziua de 25 Decembrie
la Bethlehem.
Nasterea lui a fost anunţatã de apariţia unei stele la rãsãrit pe care trei regi au reuşit s-o urmãreascã, gãsindu-l astfel pe noul Mântuitor.
La 12 ani era copilul învãţãtor , botezat de Ioan Botezãtorul la 30 de ani. Si astfel a început lucrarea lui. Iisus avea 12 discipoli cu care bãtea drumurile, sãvârşind miracole, adicã vindecând pe cei bolnavi, mergând pe apã, aducând morţii la viaţã. Mai era cunoscut şi ca "Regele Regilor","Fiul Domnului","Lumina lumii", "Începutul şi Sfârşitul" etc. Dupã ce a fost trãdat de discipolul sãu, Iuda, pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, aşezat într-un mormânt şi dupã trei zile a înviat , s-a ridicat la ceruri. În primul rând, secvenţa naşterii este complet astrologicã.
Steaua din est este Sirius, cea mai strãlucitoare stea de pe cerul nopţii care, în ziua de 24 decembrie, se aliniazã cu cele trei stele strãlucitoare din Centura lui Orion . Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi în antichitate - Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi şi cea mai strãlucitoare stea - Sirius, indicã toate locul unde rãsare Soarele, în ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmãresc steaua în est. Pentru a ajunge în locul rãsãritului, unde se naşte Soarele.
Fecioara Maria este constelaţia Virgo, cunoscutã şi ca Virgo Fecioara.
Virgo în latinã înseamnã Virginã. Simbolul antic pentru Virgo este
un M modificat. De aceea, numele de Maria, la fel ca şi al celorlalte mame virgine, ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, încep cu litera M. !
Virgo mai este cunoscut şi drept Casa Pâinii, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioarã ţinând în mânã un mãnunchi de grâu. Aceastã casã a pâinii şi simbolul ei, grâul, reprezintã lunile August şi Septembrie, sezonul recoltei.
Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin "casa pâinii".
Bethlehem este, deci, o referire la constelaţia Virgo , un loc din cer şi nu de pe pãmânt.
Un alt fenomen foarte interesant are loc în jurul datei de 25 Decembrie, şi anume Solstiţiul de iarnã. Zilele devin mai scurte şi mai reci. Din locul lui din emisfera nordicã, Soarele pare a se deplasa spre sud, fãcându-se mai mic şi mai şters.
Scurtarea zilelor şi uscarea grânelor când se apropie solstiţiul de iarnã .
SIMBIOZA PENTRU ANTICI -Procesul morţii . Simboliza moartea Soarelui.
Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplinã. Pentru cã Soarele, deplasându-se spre sud, fãrã întrerupere, timp de 6 luni ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã.Si aici se întâmplã un lucru curios:
Soarele înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puţin perceptibil, pentru 3 zile. Iar în aceste 3 zile, Soarele rezidã în vecinãtatea Crucii Sudice sau Crucii Constelaţiilor. Si dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi şi cãldura primãverii.
Si de aceea se spune:
Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru 3 zile numai pentru a renaşte.
Acesta este motivul pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în comun crucificarea, cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere.
Aceasta este perioada de tranziţie a Soarelui înainte sã-şi schimbe direcţia în sens opus în emisfera nordicã, aducând primãvara şi deci salvarea. Totuşi, nu se celebra renaşterea Soarelui pânã la echinocþiul de primãvarã sau Paştele (Paştele înseamnă Împacare ). Si aceasta deoarece, în momentul echinocţiului de primãvarã, Soarele, oficial, detroneazã Rãul adicã întunericul... şi pentru cã dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea. Se ivesc condiţiile revitalizante ale primãverii.
Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Iisus este cel legat de cei 12 discipoli. Aceştia sunt, pur şi simplu, cele 12 constelaţii ale zodiacului împreunã cu care cãlãtoreşte Iisus, adicã Soarele. De fapt, numãrul 12 este întâlnit peste tot în cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strâns legat de astrologie decât orice altceva.
Întorcându-ne la Crucea Zodiacului, viaţa figuratã a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artisticã sau un instrument de studiere a mişcãrilor Soarelui. A fost şi un simbol spiritual pãgân a cãrui schiţã aratã cam aşa.
Acesta nu este un simbol creştin.
Este o adaptare pãgânã a Crucii Zodiacului.
De aceea, în arta de cult timpurie, Iisus este arãtat cu capul pe cruce. Pentru cã Iisus este Soarele. Fiul Domnului, Lumina lumii,
Mântuitorul renãscut care va veni din nou, aşa cum o face în fiecare dimineaţã , în gloria lui Dumnezeu care ne apãrã de lucrãturile rele ale Întunericului. Se naşte în fiecare dimineaţã .
Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai importante se referã la ere. În scripturi se gãsesc numeroase referinţe la ere.
Ca sã înţelegem mai bine, trebuie sã ne familiarizãm mai bine cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinocţiurilor.
Egiptenii antici, ca şi civilizaţiile dinaintea lor, au apreciat cã aproximativ, o datã la 2150 de ani, dimineaţa începutului echinocţiului de primãvarã are loc într-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o înceatã mişcare angularã pe care pãmântul o menţine în timpul rotirii în jurul axelor sale. Acest fenomen se numeşte "precesiune" , deoarece constelaţiile se deplaseazã în sens contrar ciclului lor anual normal. Perioada cât dureazã precesiunea prin toate cele 12 semne, este de 25.765 ani. Acesta este numit "Anul cel mare". Societãţile antice ştiau asta şi numeau fiecare perioadã de 2150 de ani erã. Perioada dintre anii 4300 şi 2150 înainte de Christos a fost era Taurului. Din 2150 Î.C. pânã în anul 1 dupã Christos a fost era Berbecului. Iar între 1 dC. şi 2150 dC. este era Peştilor, era în care ne aflãm şi astãzi.
În jurul anilor 2150 vom intra într-o noua erã, era Vãrsãtorului. În linii mari, Biblia reflectã o trecere simbolicã prin trei ere, prevestind-o pe a patra.
În Vechiul Testament, când Moise coboarã de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, se mânie foarte tare vãzându-şi poporul cã venereazã un viţel de aur. A sfãrâmat tablele de piatrã cu poruncile şi şi-a îndemnat oamenii sã se omoare între ei pentru a se purifica.
Majoritatea cãrturarilor biblici au pus aceastã mânie pe seama faptului cã Israeliţii se închinau la un idol fals sau ceva de acest gen.
În realitate, viţelul de aur era Taurul, iar Moise era reprezentantul
Erei noi,cea a Berbecului. Acesta este motivul pentru care şi astãzi evreii suflã în cornul de berbec. Moise reprezenta noua erã a Berbecului, şi la venirea noii ere, toţi trebuiau sã se dezicã de cea veche. Alţi zei au marcat în acelaşi fel aceste perioade de tranziţie, cum ar fi Mithra, un zeu pre-creştin care omoarã taurul în cadrul aceleiaşi simbologii.
Iisus este figura care îşi anunţã sosirea în era ulterioarã erei Berbecului - Era Peştilor sau cei doi peşti. Simbolul peştelui abundã în Noul Testament.
Iisus hrãneşte 5000 de oameni cu pâine şi doi peşti.
Când îşi începe lucrarea de rãspândire a cuvântului Domnului prin Galilea, se împrieteneşte cu doi pescari care îl urmeazã.
De asemenea, vârsta presupusã a lui Iisus este, în mod esenţial, începutul acestei ere.
Aceastã scripturã este, de departe, una dintre cele mai relevante referinţe astrologice.
Bãrbatul purtând ulciorul cu apã este Vãrsãtorul - Purtãtorul Apei . El reprezintã era ce va urma dupã Peşti. Si când Soarele (Fiul Domnului) va pãrãsi era Peştilor (Iisus), va intra în casa Vãrsãtorului, deoarece Vãrsãtorul urmeazã Peştii în precesiunea echinocţiurilor. Tot cea ce spune Iisus este cã dupã era Peştilor urmeazã era Vãrsãtorului.
Toţi am auzit de sfârşitul vremurilor, de sfârşitul lumii.
Pe lângã imaginile prezentate în Cartea Apocalipsei, principala sursã a acestei idei este Evanghelia dupã Matei .
Iisus spune -
"Voi fi cu voi pânã la sfârşitul timpului."
Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peştelui pentru Iisus se va încheia când Soarele va intra în era Vãrsãtorului.
Personajul Iisus, fiind un hibrid literar şi astrologic, este, mai mult decât clar, o copie a Zeului- Soare al Egiptului, Horus.
De ex, inscripţionate cu 3.500 de ani în urmã pe zidurile Templului Luxor din Egipt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Concepţiuni, naşterea şi venerarea lui Horus. Imaginile prezintã un înger anunţând-o pe fecioara Isis cã îl va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfânt, o va fecunda.
Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Iisus.
De fapt, similaritãţile literare dintre religia Egipteanã şi religia Creştinã sunt nãucitoare.
Iar plagiatul e neîntrerupt.
În Vechiul Testament, avem povestea lui Iosif.
Iosif a fost prototipul pentru Iisus.
Iosif s-a nãscut dintr-un miracol,
Iisus s-a nãscut dintr-un miracol.
Iosif avea 12 fraţi,
Iisus avea 12 discipoli.
Iosif a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Iisus a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Fratele Iuda sugereazã vânzarea lui Iosif.
Discipolul Iuda sugereazã vânzarea lui Iisus.
Iosif si-a început lucrarea la 30 de ani,Iisus tot la vârsta de 30 de ani.
Aşadar o multitudine de paralele continuã la nesfârsit. Mai mult, existã oare vreo dovadã istoricã, non-biblicã despre o persoanã trãind ca Iisus, fiul Mariei, şi care cãlãtorea împreunã cu 12 discipoli, vindecând oamenii si altele asemenea ?
Numerosi istorici au trãit în zona Mediteranei ; fie în timpul, fie curând dupã
presupusa viaţã a lui Iisus.
Câti dintre aceşti istorici mentioneazã aceastã figurã? Nici mãcar unul.
La patru istorici se face, de regulã, referire, pentru justificarea existenţei lui Iisus.
Pliniu cel Tânãr, Suetoniu şi Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, în cel mai bun caz, doar câteva propoziţii, care se referã numai la Christus sau Christos-ul care, în realitate, nu este un nume ci un titlu. Înseamnã "Cel Ales".
Al patrulea istoric este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar aceasta este privitã ca fiind adevãrul.
Religia creştinã este o parodie a adorãrii ’’Soarelui prin punerea în locul acestuia
a unui un om pe nume Christos şi venerarea lui în locul Soarelui."
(Thomas Payne-1737- 1809)
Creştinãtatea, pur si simplu, nu este întemeiatã pe adevãr. Aflãm cã, de fapt, creştinismul nu este altceva decât o poveste Romanã dezvoltatã din considerente politice.
Realitatea este cã Iisus a fost divinitatea solarã a unei secte gnostice creştine.
şi la fel ca toti ceilalţi zei pãgâni, a fost o figurã miticã.
Sistemul politic a oferit figurii lui Iisus un loc în istorie pentru a obţine controlul maselor
În anul 325 D.C., la Roma,
Împãratul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea.
În cadrul acestei întâlniri, au fost puse bazele doctrinei crestine, motivate politic. Astfel a început lunga istorie a înselãtoriei spirituale` si a vãrsãrii de sânge crestine în urmãtorii 1600 de ani.
Atingem punctul fierbinte al problemei dezvoltate in detaliu ;
Vaticanul a sugrumat politic toatã Europa ducând la perioada atât de "fericitã"
a Evului Mediu timpuriu, ca şi la evenimentele "Iluminate"cum au fost Cruciadele şi Inchiziţia. Creştinismul, împreunã cu toate celelalte sisteme de credinţã teistice, este înşelãtoria timpului. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturalã, de natura adevarului ca şi separarea uneia de cealaltã.
Susţine supunerea oarbã în fata autoritãtii.
Reduce responsabilitatea umanã pânã la ideea potrivit cãreia "Dumnezeu" controleazã totul şi, ca urmare, crime îngrozitoare pot fi justificate în numele pedepsei divine.
Dar, cel mai important, dã putere celor care cunosc adevãru şi le permite sã se foloseascã de mit pentru a manipula şi controla masele.
Mitul religios este cel mai puternic dispozitiv creat vreodată şi are rolul de sol psihologic din care îşi pot trage seva alte mituri.
Un mit este o idee care, crezutã la scarã largã, este falsã. În sens mai profund, în sens religios, un mit este pentru oameni o poveste îndrumativã şi mobilizatoare.
Nu se pune accentul pe conformitatea poveştii cu realitatea,ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacã este crezutã ca fiind adevãratã de o comunitate sau de o naţiune. Nici nu se ia în considerare faptul cã anumiţi oameni
pun întrebãri cu privire la cât de adevãratã este povestea sacrã.
Gardienii credintei nu intrã în nici o polemicã cu ei.
Îi ignorã, pur si simplu, sau îi denunţã ca blasfemiatori. Ori această secvenţă sau cliseu foto de tip cinema este vizibilă în mai toate poveştirile cinefile, atunci când autoritatea creştină tună sus şi tare - BLASFEMIEE!!!
Povestea lui Noe şi a Arcei lui este împrumutatã chiar din traditie. Noţiunea Potopului este omniprezentã în toatã lumea anticã cu peste 200 revendicãri întinse pe perioade diferite de timp. Nu trebuie sã cãutãm prea departe o sursã pre-Crestinã. Avem Epopeea lui Gilgames, scrisã în 2600 înainte de Christos.
Povestea vorbeşte despre marele potop ordonat de Dumnezeu, despre o arcã pentru salvarea animalelor, şi chiar despre eliberarea şi reîntoarcerea porumbeilor, având totul în comun cu povestea biblicã. Printre multe alte similaritãţi, Mai este şi povestea lui Moise.
Se spune cã dupã naştere, Moise a fost pus într-un coş din trestie şi dat pe râu pentru a se evita infanticidul. A fost salvat de o fatã de sânge regal şi crescut de ea ca un prinţ. Aceastã poveste a copilului pus într-un coş a fost luatã direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului 2250, înainte de Christos.
Sargon a fost pus dupã naştere într-un coş din trestie, şi, pentru evitarea sãvârsirii unui infanticid, a fost pus pe râu. A fost însã salvat şi crescut de Akki, o soţie de viţã regalã. În plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat cele 10 Porunci.
Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu cãtre un profet, sus pe un munte, este un motiv foarte vechi. Moise este un alt dãtãtor de legi din lunga linie a legiuitorilor din istoria mitologicã.
În India, Manou a fost marele legiuitor. În Creta, Minos a urcat pe Muntele Dikta
unde Zeus i-a dat legile sacre. În timp ce în Egipt îl avem pe Mises care a purtat tabletele din piatrã şi pe ele au fost scrise legile Domnului.
Cât despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea Egipteanã a Morţilor. Fraza din Cartea Morţilor "Nu am furat", a devenit "Sã nu furi". "Nu am ucis" a devenit "Sã nu ucizi". Etc,etc,etc .
Religia Egipteanã este, foarte probabil, baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Crestinã. Botezul, Viata de Apoi, Judecata cea de pe Urmã, Naşterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca Fãgãduintei, Circumcizia, Mântuitorii, Sfânta Împãrtãşanie, Potopul,Pastele, Crãciunul, şi multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedând, cu mult înainte, Creştinismul şi Iudaismul.
Justin Martyr, unul dintre primii istorici şi apãrãtori ai Creştinismului, scria:
"Când spunem cã El, Iisus Christos,
învãtãtorul nostru,"
"nu este rezultatul unei uniuni sexuale,"
"cã a fost crucificat şi a murit,
dupã care a înviat..."
"...şi s-a ridicat la Ceruri, "
"nu propunem nimic diferit
de ceea ce credeţi cu privire la... "
"...fiii lui (Domnului)Jupiter."
Într-o alta scriere, Justin Martyr spunea:
"S-a nãscut dintr-o fecioarã."
"Credeţi acest lucru la fel
cum credeţi şi despre (Zeul) Perseus."
Este evident cã Justin şi alti creştini timpurii cunosteau cât de asemãnãtor era Crestinismul cu religiile pãgâne. Oricum, Justin gãsise solutia. În opinia lui, diavolul era vinovatul. Diavolul plãnuise sã vinã înaintea lui Christos... şi sã creeze caracteristicile lui în lumea pãgânã.
Crestinism fundamentalist.
Fascinant!
are doar 12.000 de ani.
Biblia nu este altceva decât un hibrid literalmente astrologic... la fel ca aproape toate miturile religioase dinaintea ei.
**
CREATORUL UNIVERSULUI ESTE JUSTIŢIA DIVINĂ, O FORŢĂ PERFECTĂ A PERFECŢIUNII REPREZENTATĂ PRINTR-UN CICLU PERFECT AL VIEŢII ; EA NU ARE NEVOIE DE TEMPLE SAU CULORI RELIGIOASE, EA NU ARE NEVOIE DE POPI ŞI PATRIARHI ÎMPOPOŢONAŢI ÎN CATEDRALE SOFISTICATE . ACESTEI FORŢE TREBUIE SĂ-I ACORDĂM DOAR RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ŞI ATÂT, IAR RELIGIA E DOAR O MARE AFACERE, O NĂSCOCIRE ŞI UN PLAGIAT TOTODATĂ.
**
ştefan radu muşat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)