În numele Justiţiei Divine pentru salvarea sufletelor naive

CREATORUL UNIVERSULUI ESTE JUSTIŢIA DIVINĂ, O FORŢĂ PERFECTĂ A PERFECŢIUNII REPREZENTATĂ PRINTR-UN CICLU PERFECT AL VIEŢII ; EA NU ARE NEVOIE DE TEMPLE SAU CULORI RELIGIOASE, EA NU ARE NEVOIE DE POPI ŞI PATRIARHI ÎMPOPOŢONAŢI ÎN CATEDRALE SOFISTICATE . ACESTEI FORŢE TREBUIE SĂ-I ACORDĂM DOAR RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ŞI ATÂT, IAR RELIGIA E DOAR O MARE AFACERE ,O NĂSCOCIRE ŞI UN PLAGIAT TOTODATĂ.
**
Cu cât investigãm mai mult, despre ceea ce credem cã întelegem, care
ne este originea, ceea ce credem cã facem, cu atât mai mult ne dãm seama cã suntem minţiţi. Suntem minţiţi de fiecare autoritate.
Ce ne face sã credem, chiar si pentru un minut, cã autoritatea religioasã este singura care niciodatã nu a fost atinsã ? Instituţiile religioase de pe lumea asta se aflã la fundul mocirlei. Ele au fost puse acolo de aceiaşi oameni care ne-au dat Guvernul, Educaţia Noastrã pervertitã, care ne-au dat cartelurile bancare internaţionale. Si asta pentru cã stãpânii noştri nu dau doi bani pe noi sau pe familiile noastre.
Lor nu le pasã decât de ceea ce le-a pãsat dintotdeauna, şi anume, sã controleze lumea asta blestematã. Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers...
Aş face o mică paranteză prin care să reamintesc ceea ce susţinea Carl Sagan în unele din lucrările sale, anume despre prezenţa divină a Creatorului acestui Univers atât de vast, atât de perfect, dar pentru care Biserica şi Autoritatea Politică A Lumii au spus foarte putin şi la fel de vag …
Se tie însă bine că însăşi Carl Sagan era ateu ,dar după multe teorii elaborate, apoi publicate in cărţti de specialitate, in final, domnia sa, a pus baza pe ideea perfecţiunii divine ...
Mai mult decât atât, Biserica a ucis în numele Divinităţii, Politica în numele Idealurilor Democratice, dar şi una şi alta, nu sunt decât interese meschine de ordinul unui grup pentru a controla Lumea Finanţelor, fie şi de natura cea mai redusă ,aşa cum se întâmplă în toate societăţile .
Am fost îndepãrtaţi de adevãr şi de prezenţa divinã din Univers pe care oamenii au numit-o 'Dumnezeu'. Nu ştiu ce este Dumnezeu dar ştiu ce nu este... CREATORUL EXISTĂ, DAR NU SUB FORMA PREZENTATĂ DE BISERICĂ .Ori aceasta s-a jucat cu Justiţia Divină, Creatorul Universului.
Pe masură ce vom învăţa din studiu despre detaliu în amănunt, vom percepe mai mult, iar minciunile Autorităţilor se vor vedea mai limpede.
Când vine vorba de aburealã, cea mai mare aburealã a timpurilor, trebuie sã avem în vedere campionul promisiunilor false şi al pretenţiilor exagerate din toate timpurile;
RELIGIA CARE A CĂPĂTAT TOATE FORMELE SOCIAL–POLITICE, FINANCIARE SI RELIGIA PROPRIU-ZISĂ . Religia a convins, realmente, oamenii cã existã un om invizibil, trãind în cer, care vede tot ce faci, în fiecare minut al fiecãrei zile, al fiecărui individ . Iar omul invizibil are şi lucruri pe care nu vrea ca tu sã le faci. şi dacã faci unul din aceste zece lucruri, el are un loc special, plin de foc şi fum, un loc al torturii şi spaimei –Infernul, unde să plângi şi să suferi până la sfârşitul timpurilor…
Dar el te iubeşte! Te iubeşte şi are nevoie de bani, întodeauna are nevoie de bani!Este atotputernic, este perfect,atoateştiutor şi înţelept. Totuşi, nu se poate descurca cu banii!(imagine tipică a politicienilor noştri aleşi ).
Religia înghite miliarde de dolari, iar Biserica nu plăteşte taxe şi impozite!...
Ce este Soarele ?
Încã din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundã de scrieri
şi picturi ce reflectã respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest obiect şi nu e greu sã înţelegem de ce, de vreme ce Soarele rãsare în fiecare dimineaţã, aducând lumina, cãldura şi siguranţa, salvând omul de frig, întuneric şi de prãdãtorii de la adãpostul nopţii.
Civilizaţiile au înţeles cã în absenţa Soarelui, grânele nu ar creşte,viaţa pe planetã nu ar supravieţui. Aceste realitãţi fac ca Soarele sã fie cel mai adorat lucru din toate timpurile.Însăşi dictaturile de ordin politic au subliniat adoraţia Soarelui ,dar si Dictatorul si-a atribuit Soarele in persoană – el fiind soarele unei naţiuni sau civilizatii . Chiar şi-n Epoca De Aur poeţii noştri cântară ode şi imnuri despre Ctitorul Genial, Soarele naţiunii româneşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu .
În mod asemãnãtor, oamenii au fost foarte conştienţi şi de prezenţa stelelor. Urmãrirea traiectoriei lor le-a permis sã recunoascã şi sã anticipeze evenimente care au loc la perioade mari de timp, cum ar fi eclipsele şi lunile pline. În schimb, au clasificat stelele în grupuri de stele cunoscute astãzi de noi drept "constelaţii". Acesta este Zodiacul, una dintre cele mai vechi imagini conceptuale din istoria umanitãţii.
Aş vrea să definesc foarte bine ceea ce-nseamnaă Zodiac, cel puţin să-i dau o interpretare cât mai corectă .El reprezintã Soarele în drumul lui prin cele 12 constelaţii majore, în decursul unui an. Reprezintã, de asemenea, cele 12 luni ale anului, cele 4 anotimpuri, solstiţiile şi echinocţiurile. Termenul “zodiac” are legãturã cu antropomorfizarea constelaţiilor sau cu personificarea lor ca figuri sau animale. Cu alte cuvinte, civilizaţiile timpurii nu doar au urmãrit Soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcãrile şi legãturile dintre ele. Soarele, dãtãtor de viaţã şi salvator, era considerat reprezentantul Creatorului nevãzut sau Dumnezeu.
DUMNEZEU-SOARE,LUMINA LUMII,MÂNTUITORUL OMENIRII.
La fel, cele 12 constelaţii reprezentau locurile prin care cãlãtorea Domnul Soare. Erau identificate prin nume, ce reprezentau, de obicei, fenomene naturale ce aveau loc în acea perioadã. De exemplu, Vãrsãtorul -purtãtorul apei, care aduce ploile de primãvarã.
SOARELE - Acesta este Horus. El este Dumnezeu-Soare al Egiptului din jurul anului 3000 înainte de Christos. El este Soarele a cãrui viaţã este redatã printr-o serie de mituri alegorice ce relevã mişcarea Soarelui pe cer. Pe baza hieroglifelor antice din Egipt, ştim atât de multe despre acest Mesia solar. De pildã, Horus însemnând Soare sau luminã, avea un duşman numit Set. Iar Set era personificarea întunericului sau a nopţii. Este important de ştiut cã întunericul contra luminii ,este războiul veşnic dintre bine şi rău, dar întotdeauna învinge Lumina .
Detaliind, povestea lui Horus sună cam aşa:
Horus s-a nãscut pe 25 Decembrie, din fecioara Isis Maria. Naşterea lui a coincis cu rãsãrirea unei stele în est care a fost urmãritã de trei regi, în dorinţa lor de a gãsi şi preamãri pe Mântuitorul nou-nãscut. La vârsta de 12 ani era un copil-învãţãtor prodigios. La vârsta de 30 de ani a fost botezat de cãtre Anap dupã care şi-a început lucrarea.
Horus avea 12 discipoli cu care cãlãtorea peste tot, înfãptuind miracole ca vindecarea celor bolnavi sau mersul pe apã. Horus era cunoscut sub multe nume sugestive ca "Adevãrul", "Lumina" -"Fiul Ales al lui Dumnezeu", "Bunul Pãstor", "Mielul Domnului" şi multe altele. Dupã ce a fost trãdat de Typhon, Horus a fost crucificat, îngropat timp de trei zile şi apoi a revenit la viaţã. Se pare cã aceste însuşiri ale lui Horus, originale lui sau nu, s-au rãspândit în multe alte culturi ale lumii care şi-au creat dumnezei dupã aceeaşi structurã mitologicã de bazã. Attis din Phrygia, nãscut din fecioara Nana pe 25 Decembrie. Crucificat, pus în mormânt din care a revenit dupã trei zile la viaţã.
Krishna din India, nãscut din fecioara Devaki, a cãrui venire pe lume a coincis cu rãsãrirea unei stele în est. A înfãptuit miracole cu discipolii lui,iar dupã moarte a înviat.
Dionysos din Grecia, nãscut dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie, era un învãţãtor care cãlãtorea înfãptuind miracole, cum ar fi transformarea apei în vin. Era numit ca "Regele regilor","Unicul Fiu zãmislit de Dumnezeu","Alfa şi Omega" etc. etc … Si el a înviat dupã moarte.
Mithra din Persia, nãscut din fecioarã pe 25 Decembrie. Avea 12 discipoli şi înfãptuia miracole . Dupã moarte a fost îngropat, dar dupã trei zile a înviat. Si el era numit "Adevãrul","Lumina" şi în multe alte feluri. Un amãnunt interesant.
Ziua sacrã de adorare a lui Mithra era Duminicã. Ceea ce este cert este cã existã numeroşi mântuitori, în diferite perioade de timp, în toatã lumea care subscriu la aceste caracteristici generale. Rãmâne întrebarea - de ce aceste caracteristici?
De ce naşterea dintr-o fecioarã pe 25 Decembrie?
De ce trebuie sã mori trei zile dupã care sã urmeze inevitabila înviere?
De ce 12 discipoli sau adepţi?
Pentru a afla rãspunsul, sã-l cercetãm pe cel mai recent Mesia solar.
Iisus Christos a fost nãscut de fecioara Maria în ziua de 25 Decembrie
la Bethlehem.
Nasterea lui a fost anunţatã de apariţia unei stele la rãsãrit pe care trei regi au reuşit s-o urmãreascã, gãsindu-l astfel pe noul Mântuitor.
La 12 ani era copilul învãţãtor , botezat de Ioan Botezãtorul la 30 de ani. Si astfel a început lucrarea lui. Iisus avea 12 discipoli cu care bãtea drumurile, sãvârşind miracole, adicã vindecând pe cei bolnavi, mergând pe apã, aducând morţii la viaţã. Mai era cunoscut şi ca "Regele Regilor","Fiul Domnului","Lumina lumii", "Începutul şi Sfârşitul" etc. Dupã ce a fost trãdat de discipolul sãu, Iuda, pentru 30 de monezi din argint, a fost crucificat, aşezat într-un mormânt şi dupã trei zile a înviat , s-a ridicat la ceruri. În primul rând, secvenţa naşterii este complet astrologicã.
Steaua din est este Sirius, cea mai strãlucitoare stea de pe cerul nopţii care, în ziua de 24 decembrie, se aliniazã cu cele trei stele strãlucitoare din Centura lui Orion . Aceste trei stele din Centura lui Orion au aceeaşi denumire pe care o aveau şi în antichitate - Cei Trei Regi. Iar cei Trei Regi şi cea mai strãlucitoare stea - Sirius, indicã toate locul unde rãsare Soarele, în ziua de 25 decembrie. Acesta este motivul pentru care cei Trei Regi urmãresc steaua în est. Pentru a ajunge în locul rãsãritului, unde se naşte Soarele.
Fecioara Maria este constelaţia Virgo, cunoscutã şi ca Virgo Fecioara.
Virgo în latinã înseamnã Virginã. Simbolul antic pentru Virgo este
un M modificat. De aceea, numele de Maria, la fel ca şi al celorlalte mame virgine, ca mama lui Adonis, Myrra, sau mama lui Budha, Maya, încep cu litera M. !
Virgo mai este cunoscut şi drept Casa Pâinii, iar reprezentarea lui Virgo este o fecioarã ţinând în mânã un mãnunchi de grâu. Aceastã casã a pâinii şi simbolul ei, grâul, reprezintã lunile August şi Septembrie, sezonul recoltei.
Iar Bethlehem, literal, se traduce, de fapt, prin "casa pâinii".
Bethlehem este, deci, o referire la constelaţia Virgo , un loc din cer şi nu de pe pãmânt.
Un alt fenomen foarte interesant are loc în jurul datei de 25 Decembrie, şi anume Solstiţiul de iarnã. Zilele devin mai scurte şi mai reci. Din locul lui din emisfera nordicã, Soarele pare a se deplasa spre sud, fãcându-se mai mic şi mai şters.
Scurtarea zilelor şi uscarea grânelor când se apropie solstiţiul de iarnã .
SIMBIOZA PENTRU ANTICI -Procesul morţii . Simboliza moartea Soarelui.
Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui era deplinã. Pentru cã Soarele, deplasându-se spre sud, fãrã întrerupere, timp de 6 luni ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cereascã.Si aici se întâmplã un lucru curios:
Soarele înceteazã a se mai deplasa spre sud, cel puţin perceptibil, pentru 3 zile. Iar în aceste 3 zile, Soarele rezidã în vecinãtatea Crucii Sudice sau Crucii Constelaţiilor. Si dupã acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplaseazã cu 1 grad, de aceastã datã spre nord prevestind zile mai lungi şi cãldura primãverii.
Si de aceea se spune:
Fiul care a murit pe cruce a fãcut-o pentru 3 zile numai pentru a renaşte.
Acesta este motivul pentru care Iisus şi ceilalţi zei ai Soarelui au în comun crucificarea, cele trei zile ale morţii şi conceptul de reînviere.
Aceasta este perioada de tranziţie a Soarelui înainte sã-şi schimbe direcţia în sens opus în emisfera nordicã, aducând primãvara şi deci salvarea. Totuşi, nu se celebra renaşterea Soarelui pânã la echinocþiul de primãvarã sau Paştele (Paştele înseamnă Împacare ). Si aceasta deoarece, în momentul echinocţiului de primãvarã, Soarele, oficial, detroneazã Rãul adicã întunericul... şi pentru cã dupã acest moment, ziua devine mai lungã decât noaptea. Se ivesc condiţiile revitalizante ale primãverii.
Cel mai evident dintre simbolurile religioase din jurul lui Iisus este cel legat de cei 12 discipoli. Aceştia sunt, pur şi simplu, cele 12 constelaţii ale zodiacului împreunã cu care cãlãtoreşte Iisus, adicã Soarele. De fapt, numãrul 12 este întâlnit peste tot în cuprinsul Bibliei. Textul Bibliei este mai strâns legat de astrologie decât orice altceva.
Întorcându-ne la Crucea Zodiacului, viaţa figuratã a Soarelui, aceasta nu a fost doar o expresie artisticã sau un instrument de studiere a mişcãrilor Soarelui. A fost şi un simbol spiritual pãgân a cãrui schiţã aratã cam aşa.
Acesta nu este un simbol creştin.
Este o adaptare pãgânã a Crucii Zodiacului.
De aceea, în arta de cult timpurie, Iisus este arãtat cu capul pe cruce. Pentru cã Iisus este Soarele. Fiul Domnului, Lumina lumii,
Mântuitorul renãscut care va veni din nou, aşa cum o face în fiecare dimineaţã , în gloria lui Dumnezeu care ne apãrã de lucrãturile rele ale Întunericului. Se naşte în fiecare dimineaţã .
Dintre toate metaforele astrologice/astronomice din Biblie, una dintre cele mai importante se referã la ere. În scripturi se gãsesc numeroase referinţe la ere.
Ca sã înţelegem mai bine, trebuie sã ne familiarizãm mai bine cu fenomenul cunoscut ca precesiunea echinocţiurilor.
Egiptenii antici, ca şi civilizaţiile dinaintea lor, au apreciat cã aproximativ, o datã la 2150 de ani, dimineaţa începutului echinocţiului de primãvarã are loc într-un semn zodiacal diferit. Acest fapt e legat de o înceatã mişcare angularã pe care pãmântul o menţine în timpul rotirii în jurul axelor sale. Acest fenomen se numeşte "precesiune" , deoarece constelaţiile se deplaseazã în sens contrar ciclului lor anual normal. Perioada cât dureazã precesiunea prin toate cele 12 semne, este de 25.765 ani. Acesta este numit "Anul cel mare". Societãţile antice ştiau asta şi numeau fiecare perioadã de 2150 de ani erã. Perioada dintre anii 4300 şi 2150 înainte de Christos a fost era Taurului. Din 2150 Î.C. pânã în anul 1 dupã Christos a fost era Berbecului. Iar între 1 dC. şi 2150 dC. este era Peştilor, era în care ne aflãm şi astãzi.
În jurul anilor 2150 vom intra într-o noua erã, era Vãrsãtorului. În linii mari, Biblia reflectã o trecere simbolicã prin trei ere, prevestind-o pe a patra.
În Vechiul Testament, când Moise coboarã de pe Muntele Sinai cu cele 10 Porunci, se mânie foarte tare vãzându-şi poporul cã venereazã un viţel de aur. A sfãrâmat tablele de piatrã cu poruncile şi şi-a îndemnat oamenii sã se omoare între ei pentru a se purifica.
Majoritatea cãrturarilor biblici au pus aceastã mânie pe seama faptului cã Israeliţii se închinau la un idol fals sau ceva de acest gen.
În realitate, viţelul de aur era Taurul, iar Moise era reprezentantul
Erei noi,cea a Berbecului. Acesta este motivul pentru care şi astãzi evreii suflã în cornul de berbec. Moise reprezenta noua erã a Berbecului, şi la venirea noii ere, toţi trebuiau sã se dezicã de cea veche. Alţi zei au marcat în acelaşi fel aceste perioade de tranziţie, cum ar fi Mithra, un zeu pre-creştin care omoarã taurul în cadrul aceleiaşi simbologii.
Iisus este figura care îşi anunţã sosirea în era ulterioarã erei Berbecului - Era Peştilor sau cei doi peşti. Simbolul peştelui abundã în Noul Testament.
Iisus hrãneşte 5000 de oameni cu pâine şi doi peşti.
Când îşi începe lucrarea de rãspândire a cuvântului Domnului prin Galilea, se împrieteneşte cu doi pescari care îl urmeazã.
De asemenea, vârsta presupusã a lui Iisus este, în mod esenţial, începutul acestei ere.
Aceastã scripturã este, de departe, una dintre cele mai relevante referinţe astrologice.
Bãrbatul purtând ulciorul cu apã este Vãrsãtorul - Purtãtorul Apei . El reprezintã era ce va urma dupã Peşti. Si când Soarele (Fiul Domnului) va pãrãsi era Peştilor (Iisus), va intra în casa Vãrsãtorului, deoarece Vãrsãtorul urmeazã Peştii în precesiunea echinocţiurilor. Tot cea ce spune Iisus este cã dupã era Peştilor urmeazã era Vãrsãtorului.
Toţi am auzit de sfârşitul vremurilor, de sfârşitul lumii.
Pe lângã imaginile prezentate în Cartea Apocalipsei, principala sursã a acestei idei este Evanghelia dupã Matei .
Iisus spune -
"Voi fi cu voi pânã la sfârşitul timpului."
Ceea ce este adevãrat, de vreme ce personificarea solarã a Peştelui pentru Iisus se va încheia când Soarele va intra în era Vãrsãtorului.
Personajul Iisus, fiind un hibrid literar şi astrologic, este, mai mult decât clar, o copie a Zeului- Soare al Egiptului, Horus.
De ex, inscripţionate cu 3.500 de ani în urmã pe zidurile Templului Luxor din Egipt, sunt imagini ale Bunei Vestiri, ale Imaculatei Concepţiuni, naşterea şi venerarea lui Horus. Imaginile prezintã un înger anunţând-o pe fecioara Isis cã îl va concepe pe Horus, apoi Neith, Duhul Sfânt, o va fecunda.
Aceasta este exact povestea conceperii miraculoase a lui Iisus.
De fapt, similaritãţile literare dintre religia Egipteanã şi religia Creştinã sunt nãucitoare.
Iar plagiatul e neîntrerupt.
În Vechiul Testament, avem povestea lui Iosif.
Iosif a fost prototipul pentru Iisus.
Iosif s-a nãscut dintr-un miracol,
Iisus s-a nãscut dintr-un miracol.
Iosif avea 12 fraţi,
Iisus avea 12 discipoli.
Iosif a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Iisus a fost vândut pentru
30 de monezi din argint.
Fratele Iuda sugereazã vânzarea lui Iosif.
Discipolul Iuda sugereazã vânzarea lui Iisus.
Iosif si-a început lucrarea la 30 de ani,Iisus tot la vârsta de 30 de ani.
Aşadar o multitudine de paralele continuã la nesfârsit. Mai mult, existã oare vreo dovadã istoricã, non-biblicã despre o persoanã trãind ca Iisus, fiul Mariei, şi care cãlãtorea împreunã cu 12 discipoli, vindecând oamenii si altele asemenea ?
Numerosi istorici au trãit în zona Mediteranei ; fie în timpul, fie curând dupã
presupusa viaţã a lui Iisus.
Câti dintre aceşti istorici mentioneazã aceastã figurã? Nici mãcar unul.
La patru istorici se face, de regulã, referire, pentru justificarea existenţei lui Iisus.
Pliniu cel Tânãr, Suetoniu şi Tacit sunt primii trei. Fiecare dintre scrierile lor cuprinde, în cel mai bun caz, doar câteva propoziţii, care se referã numai la Christus sau Christos-ul care, în realitate, nu este un nume ci un titlu. Înseamnã "Cel Ales".
Al patrulea istoric este Josephus, iar teza lui s-a dovedit a fi o falsificare veche de sute de ani. Trist, dar aceasta este privitã ca fiind adevãrul.
Religia creştinã este o parodie a adorãrii ’’Soarelui prin punerea în locul acestuia
a unui un om pe nume Christos şi venerarea lui în locul Soarelui."
(Thomas Payne-1737- 1809)
Creştinãtatea, pur si simplu, nu este întemeiatã pe adevãr. Aflãm cã, de fapt, creştinismul nu este altceva decât o poveste Romanã dezvoltatã din considerente politice.
Realitatea este cã Iisus a fost divinitatea solarã a unei secte gnostice creştine.
şi la fel ca toti ceilalţi zei pãgâni, a fost o figurã miticã.
Sistemul politic a oferit figurii lui Iisus un loc în istorie pentru a obţine controlul maselor
În anul 325 D.C., la Roma,
Împãratul Constantin cel Mare convoca Consiliul de la Niceea.
În cadrul acestei întâlniri, au fost puse bazele doctrinei crestine, motivate politic. Astfel a început lunga istorie a înselãtoriei spirituale` si a vãrsãrii de sânge crestine în urmãtorii 1600 de ani.
Atingem punctul fierbinte al problemei dezvoltate in detaliu ;
Vaticanul a sugrumat politic toatã Europa ducând la perioada atât de "fericitã"
a Evului Mediu timpuriu, ca şi la evenimentele "Iluminate"cum au fost Cruciadele şi Inchiziţia. Creştinismul, împreunã cu toate celelalte sisteme de credinţã teistice, este înşelãtoria timpului. Are ca scop separarea speciilor de lumea naturalã, de natura adevarului ca şi separarea uneia de cealaltã.
Susţine supunerea oarbã în fata autoritãtii.
Reduce responsabilitatea umanã pânã la ideea potrivit cãreia "Dumnezeu" controleazã totul şi, ca urmare, crime îngrozitoare pot fi justificate în numele pedepsei divine.
Dar, cel mai important, dã putere celor care cunosc adevãru şi le permite sã se foloseascã de mit pentru a manipula şi controla masele.
Mitul religios este cel mai puternic dispozitiv creat vreodată şi are rolul de sol psihologic din care îşi pot trage seva alte mituri.
Un mit este o idee care, crezutã la scarã largã, este falsã. În sens mai profund, în sens religios, un mit este pentru oameni o poveste îndrumativã şi mobilizatoare.
Nu se pune accentul pe conformitatea poveştii cu realitatea,ci pe efectul pe care îl produce. O poveste nu poate avea efect decât dacã este crezutã ca fiind adevãratã de o comunitate sau de o naţiune. Nici nu se ia în considerare faptul cã anumiţi oameni
pun întrebãri cu privire la cât de adevãratã este povestea sacrã.
Gardienii credintei nu intrã în nici o polemicã cu ei.
Îi ignorã, pur si simplu, sau îi denunţã ca blasfemiatori. Ori această secvenţă sau cliseu foto de tip cinema este vizibilă în mai toate poveştirile cinefile, atunci când autoritatea creştină tună sus şi tare - BLASFEMIEE!!!

Povestea lui Noe şi a Arcei lui este împrumutatã chiar din traditie. Noţiunea Potopului este omniprezentã în toatã lumea anticã cu peste 200 revendicãri întinse pe perioade diferite de timp. Nu trebuie sã cãutãm prea departe o sursã pre-Crestinã. Avem Epopeea lui Gilgames, scrisã în 2600 înainte de Christos.
Povestea vorbeşte despre marele potop ordonat de Dumnezeu, despre o arcã pentru salvarea animalelor, şi chiar despre eliberarea şi reîntoarcerea porumbeilor, având totul în comun cu povestea biblicã. Printre multe alte similaritãţi, Mai este şi povestea lui Moise.
Se spune cã dupã naştere, Moise a fost pus într-un coş din trestie şi dat pe râu pentru a se evita infanticidul. A fost salvat de o fatã de sânge regal şi crescut de ea ca un prinţ. Aceastã poveste a copilului pus într-un coş a fost luatã direct din legenda lui Sargon din Akkad de prin jurul anului 2250, înainte de Christos.
Sargon a fost pus dupã naştere într-un coş din trestie, şi, pentru evitarea sãvârsirii unui infanticid, a fost pus pe râu. A fost însã salvat şi crescut de Akki, o soţie de viţã regalã. În plus, Moise e cunoscut ca Legiuitorul, cel care a dat cele 10 Porunci.
Ideea de trecere a puterii de la Dumnezeu cãtre un profet, sus pe un munte, este un motiv foarte vechi. Moise este un alt dãtãtor de legi din lunga linie a legiuitorilor din istoria mitologicã.
În India, Manou a fost marele legiuitor. În Creta, Minos a urcat pe Muntele Dikta
unde Zeus i-a dat legile sacre. În timp ce în Egipt îl avem pe Mises care a purtat tabletele din piatrã şi pe ele au fost scrise legile Domnului.
Cât despre cele 10 Porunci, ele sunt copiate exact din Vraja 125 din Cartea Egipteanã a Morţilor. Fraza din Cartea Morţilor "Nu am furat", a devenit "Sã nu furi". "Nu am ucis" a devenit "Sã nu ucizi". Etc,etc,etc .
Religia Egipteanã este, foarte probabil, baza primarã pe care s-a fondat teologia Iudeo-Crestinã. Botezul, Viata de Apoi, Judecata cea de pe Urmã, Naşterea din Fecioarã, Învierea, Crucificarea, Arca Fãgãduintei, Circumcizia, Mântuitorii, Sfânta Împãrtãşanie, Potopul,Pastele, Crãciunul, şi multe, multe altele, sunt toate atribute ale ideilor Egiptene, precedând, cu mult înainte, Creştinismul şi Iudaismul.
Justin Martyr, unul dintre primii istorici şi apãrãtori ai Creştinismului, scria:
"Când spunem cã El, Iisus Christos,
învãtãtorul nostru,"
"nu este rezultatul unei uniuni sexuale,"
"cã a fost crucificat şi a murit,
dupã care a înviat..."
"...şi s-a ridicat la Ceruri, "
"nu propunem nimic diferit
de ceea ce credeţi cu privire la... "
"...fiii lui (Domnului)Jupiter."
Într-o alta scriere, Justin Martyr spunea:
"S-a nãscut dintr-o fecioarã."
"Credeţi acest lucru la fel
cum credeţi şi despre (Zeul) Perseus."
Este evident cã Justin şi alti creştini timpurii cunosteau cât de asemãnãtor era Crestinismul cu religiile pãgâne. Oricum, Justin gãsise solutia. În opinia lui, diavolul era vinovatul. Diavolul plãnuise sã vinã înaintea lui Christos... şi sã creeze caracteristicile lui în lumea pãgânã.
Crestinism fundamentalist.
Fascinant!
are doar 12.000 de ani.
Biblia nu este altceva decât un hibrid literalmente astrologic... la fel ca aproape toate miturile religioase dinaintea ei.

**
CREATORUL UNIVERSULUI ESTE JUSTIŢIA DIVINĂ, O FORŢĂ PERFECTĂ A PERFECŢIUNII REPREZENTATĂ PRINTR-UN CICLU PERFECT AL VIEŢII ; EA NU ARE NEVOIE DE TEMPLE SAU CULORI RELIGIOASE, EA NU ARE NEVOIE DE POPI ŞI PATRIARHI ÎMPOPOŢONAŢI ÎN CATEDRALE SOFISTICATE . ACESTEI FORŢE TREBUIE SĂ-I ACORDĂM DOAR RECUNOŞTINŢA NOASTRĂ SUFLETEASCĂ ŞI ATÂT, IAR RELIGIA E DOAR O MARE AFACERE, O NĂSCOCIRE ŞI UN PLAGIAT TOTODATĂ.
**
ştefan radu muşat